Nu se poake
luni, iunie 16, 2008
Sunt în clipa asta un om din categoria „frânt-rupt”. Abia am intrat pe uşă, printr-o ploaie nasoală. Şi e ora 10 seara. Am pus ceva de făcut de mâncare repede, de foame, şi aş vrea să mă culc, dar mă tem că n-o să pot. M-am sculat la 5, să prind trenul şi să fiu la marea întâlnire cercetă...torească la ora 9 şi giumate. Şi am fost acolo. Şi am stat, şi am luat notiţele pentru procesul verbal, şi am participat la intensele discuţii, care de data asta riscau să ia foc urât de tot, şi m-am îngrozit când şeful tot spunea că: „asta fac eu cu Vladimir!”. Voiam să strig: „Nu, eu nu vreau să fac! Să faceţi voi! Io mă duc acasă şi două luni nu-mi mai vedeţi nici coada!” Nu mai vreau în clipa asta biblioteci, bibliografii, articole, cărţi, manuscrise, liste, fişe, programe online, scris de cărţi! Nu! Punct şi gata! Mă duc frumos acasă, bat Ardealul, bat Dobrogea, bat Moldova, fac baie, fac poze de inscripţii, mă râd cu oamenii, beau bere, merg la festivaluri! Nu! Serios că nu! Pe naiba. A rămas, după insistenele mele, că termenul meu de lucru e septembrie. Dar la 20 de minute după terminarea întâlnirii, ţââââr mobilul: Şeful îmi zice că musai trebuie să facem miercuri-joi-vineri chestiile alea! Nu domnule, nu! Ba da, trebuie! Dar miercuri e poimâine! Iar să merg la Paris... Serios că sunt sătul. Vreau să dorm şi io liniştit o noapte, fără sex cerebral. Nu se poate. Iar mă duc trei zile la Paris şi lucru ca fraierul. Dar mă consolez că mai am două săptămâni. Şi pe urmă gata. Şi no, uite şi nişte poze de azi, înainte şi după momentul în care o chelneriţă la fel de obosită ca şi mine a vărsat pe pantalonii mei un pahar plin de apă.
şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 10:26 PM,
