Micuţa occitană din Strasbourg
sâmbătă, iunie 28, 2008
Anul trecut, la Loches.
În Strasbourg nu trăiesc occitani, dar cazul de faţă este unul special. Occitanii sunt undeva în sud şi pe cale de dispariţie, mai rău decât bretonii, pentru că statul francez - oricât de liber şi revoluţionar s-ar prezenta pe dinafară - pe dinăuntru se vrea totalitar-unitar şi nu iubeşte pericolul regionalizării. Neam prost şi minte îngustă! De fapt, occitana e o limbă aparte, colorată şi foarte frumoasă. În evul mediu nu era foarte diferită de dialectul lombard italian şi de catalană, ca dovadă că trubaduri sunt în toate trei părţile astea şi vorbesc cu toţii aceeaşi limbă. E o limbă faină, care dispare treptat, atâta vreme cât nu este permisă în şcoli. Iar micuţa Marion, studentă la Strasbourg, este o apărătoare înfocată a occitanismului şi occitanei, fiind ea însăşi occitană. Ne laudă bucătăria regiunii, ne laudă frumuseţile locurilor, ne cântă cântecele occitane şi ne recită poezele. Şi, trebuie să recunosc, îi înţeleg pe deplin disperarea. E mândră, are de altfel şi cu totul alte trăsături decât franţuzoaicele pe care le tot văd la Poitiers. E uşor oacheşă, cu nas vulturesc, foarte iute la vorbă, mereu cu o poantă în gură şi partea mai faină e că face jonglerii cu foc.
Marion et le feu
Vezi mai multe video din Blog »
Acu, nu ştiu cât de pricepută e în studiile medievale (nu că m-ar interesa neapărat). Oricum, abia de termină facultatea, nici nu s-a apucat de specializare. Dar e al treilea an în care vine la Şmenurile de Vară de aici şi audiază conferinţe, zice că vrea master cu marele expert castelolog francez N.F., cel cu care visa şi Vali să se întâlnească vreodată, şi pe care l-am cunoscut şi io anul trecut la Loches. De deşteaptă e deşteaptă foc, şi asta se simte, nu e nevoie să fie dovedit cu bibliografie şi CVuri. Se citeşte şi din ochi, şi din felul de a fi. Dar, oricât ar fi de deşteaptă, puştoaica asta se transformă brusc când face jonglerii.
Zice şi singură că nu e cea mai pricepută la jonglerii cu foc, că a văzut o droaie de jongleri adevăraţi, că nu se poate nicidecum compara cu ei şi că numai se distrează uneori. Se critică şi intră în detalii ciudate, spunând cum nu este în stare să facă una sau alta. În primul an în care am văzut-o jonglând îşi folosea şi părul. Anul trecut nu mai făcea asta, şi-l prindea deja. Ne-a povestit de altminteri cum era să-şi dea foc la cap...
Mărioana după foc
Are 20 de ani, ne-a zis în seara asta. Şi eu care sunt atras de ea (nu când o văd pe stradă, sau la centru, adică ziua, ci noaptea, când învârte flăcările), nici nu ştiu dacă sunt atras trupeşte, în orice caz de pe urma feminităţii, ceea ce implică... hmmm! Şi totuşi, fătuca nu-i neapărat frumoasă, nu e nici ispititoare, are şi o voce răguşită, dar în momentul în care îşi face jongleriile ei anuale cu foc este singura femeie pe care o doreşti. Şi sunt convins că şi restul masculilor de faţă sufereau de aceeaşi chestie, dar sunt prea jenaţi să o recunoască. La sfârşit se uitau la ea la fel cum mă uitam şi eu. E clar că sufăr de o boală banală, tânjirea după femei voluntare şi de nestăpânit. Poate datorită faptului că fătuca asta este o fire puternică, încăpăţânată, mă ispitesc singur şi mai tare. Foarte interesant... Extrem de interesant... Ce adjectiv mediocru!
Bine că plec acasă. Altminteri riscam să mă abonez la jongleriile ei în fiecare zi! :D
Salut Marion, t'es pas mal louée ici. Tu peux t'imaginer n'importe quoi, sauf la vérité. Et, en même temps qu'une popularité roumaine hebdomadaire, voici un truc pour la dernière "Chmène médiévale" de Poitiers. C'est bien tchéque, mais ça ira de toutte façon...
Krless - Neva Ceng-I Harbi
Asculta mai multe audio Muzica »
şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 12:28 AM,
