Ce-a mai fost pe-aici
miercuri, iunie 25, 2008
La Poitiers au început, la Centru, ca în fiecare sfârşit de iunie, săptămânile medievale, pe care io unul le numesc, din "semaines", "şmènes médiévales". Ei, şi şmenurile astea medievale au fost anul ăsta cu mare răsunet. Numai deunăzi am ascultat pe nu-ş ce mare critic şi romancier contemporan, premiat de Acdemia lor, care ne-a vorbit despre fatrasii. Şi a fost şi ministra educaţiei din Franţa, în persoană, care s-a contrat în discursuri la microfon cu mâna-dreaptă a madamei S. Royal, aia de a candidat la preşedenţie şi a pierdut. Şi a fost şi marea şefă pe ştiinţe sociale şi umane de la CNRS, şi primarul, şi Doamne păzeşte ce protipendadă am avut pe dinainte. Dar a fost atât de plictisitor, că am crezut că mor.
Noroc că la cocktailul de după am fost prezentat unui neamţ simpatic, şeful dicţionarului etimologic al limbii franceze vechi, cu care am stat şi am povestit lingvistică comparată, etimologii, snoave istorice, şi atâtea altele. El dădea înainte cu etimologia adjectivului gri, cu radicale greceşti, io îl contram cu legea Grimm, el se bucura că are cu cine se lupta şi tot dă-i înainte. A fost tare plăcut, şi omul foarte deştept. Aveam - din fericire şi lucru rar - o viziune destul de asemăntoare asupra literaţilor: "multă vorbă şi pierdere de timp", neserioşi, speculativi, etc. I-am criticat cum se cuvine, aşa, mai pe ascuns, căci literaţii tot dădeau târcoale.
Şi de dimineaţă am prins o chestie interesantă, experimente pentru producerea vitraliilor, tehnici de tot soiul, fain de tot. Numai că ieri am crezut că leşin, că mor şi că mă îngrop. A venit un nene de la Grenoble, unul Ph. W. Nu dau nume complete să nu fiu dibuit. Şi ceea ce se anunţa interesant (deşi aveam reticenţe de când am frunzărit traducerea românească a cărţii lui) a ieşit de un ridicol şi un kitsch monstruos. La sfârşit, când am trecut pe lângă C., o tipă care-l cunoaşte (şi e foarte literată), fiind întrebat ce părere am despre conferinţă, am zis cu sinceritate: "Trebuie împuşcat săracul, nu vezi cum se chinuie?"
A fost un delirium tremens curat. Subiectul? Mirologia creştină... Hmmm... Termenul e destul de abuzat! Dar fie, treacă meargă, dacă vrem să zicem şi cuvinte frumoase, lasă-l că merge el cumva. Şi începe, cu sfinţii, cu folclorul, cu cultele păgâne precreştine. No bine, generalităţi cu care eşti de acord pentru că sunt lucruri evidente. Dar apoi începe nebunia, în care ni se demonstrează cu nu ştiu câţi sfinţi sunt urşi pentru că au trei litere în nume, se fac apoi incursiuni în lingvistica c omparată a limbilor celtice. Toţi se uitau admirativi, numai io mă enervam: păi cum naiba să spui că în irlandeză P iniţial celtic se moşteneşte ca atare, când el dispare din toate cuvintele? Cum să spui că etimologia numelui MARTHA este celtică şi că găsit în ea ursul, vezi Doamne ART, adică Arthur? Doamne, Doamne, credeam că am să mor! La sfârşit am ieşit de acolo ca după o conferinţă de dacologie.
E nasol când dai în scleroză academică şi nu e nimeni să te împuşte...
şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 7:44 PM,
