Patru de la Edi, musai daţi mai departe
duminică, martie 23, 2008
Eddie Neumann e tipul de la Blazzaj. Saxofonistu. Ăla, îl ştiţi voi, dacă aţi ascultat Blazzaj, din „Şase pentru Edi”... Deunăzi o persoană de bine, al cărei anonimat se cuvine să îl respect pentru că a trebuit să mă jur că aşa voi face, şi care nu vrea să apară nici măcar în glume onomastice pe seama lui sau ei în titlu, mi-a semnalat că pârâtul Eddie Neumann, de felul său mare amator şi creator de jazz şi derivate, a revenit pe scena muzicală. Adică scena muzicală românească. Şi mi s-au spus şi poveşti, care sunt oarecum personale, cu flori şi saxofoane. Deh, chestii simpatice, de la persoane simpatice. Esenţialul este că numitul Eddie Neumann, fiind băiat bun şi făinuţ, are pe site-ul domniei sale 4 piese la liber download (intraţi pe music şi apoi pe Eddie Newmann Quartet), pe care vă sfătuiesc să le ascultaţi, că merită.
Nu mă pot pretinde mare critic muzical. Sunt mai degrabă consumator voluntar de jazz, aşa că n-o să vorbesc despre curentele speciei acesteia de muzică, nici despre locul lui Mister Newmann pe scena de jazz internă sau internaţională, nici despre cât de valoros e sau cât de mult sună a Davies sau Gillespie, pentru că nu ştiu nici io. La urma urmei omul cântă fain şi atâta tot. Puţin contează care sunt categoriile de jazz pe care le atinge. Atinge destul de multe, iar pe lângă cele patru piese pe care le veţi găsi pe site mai sunt şi altele, pe care le cunosc sau nu. Una dintre cele cunoscute şi pe care abia aştept să o lanseze mă surprinde extrem de plăcut şi îmi aduce aminte de experimentele de prin anii 90 ale lui Eric Truffaz sau Julien Lourau. Numai conceptual. Altminteri se simte că e numai el, nenea Edi, şi atât.
Dacă v-au plăcut piesele, scrieţi despre ele în blogul personal, în site-uri, unde vreţi. Dacă vreţi, anunţaţi-mă, să trimit mai departe. Ar fi fain să circule în regim de samizdat până când va scoate un album întreg undeva. Iar pentru bucureşteni, vedeţi că pârâtul acţionează în culpă pe acolo. Cică acum puţină vreme putea fi surprins în flagrant delict, cu muştiucul de saxofon în gură, la Art Jazz Cafe, adică la un subsol pe unde întoarce 300, la galeriile Orizont. În mod sigur va putea fi reperat ulterior în alte stabilimente de pierzanie. Eu sper să îl arestez puţin la vară, când mă întorc în ţară.
P.S. Alte câteva piese mai puteţi asculta pe MySpace.
şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 10:46 AM,
2 Comments:
-
At vineri, martie 28, 2008 7:38:00 PM,
said...
-
O chestie interesanta :D
http://www.youtube.com/watch?v=Uo8HLS1cRGQ -
At luni, martie 31, 2008 8:31:00 AM,
Vladimir Agrigoroaei said...
-
Mersi, mai! Foarte faine inregistrarile. Am vazut chiar mai multe.
