„A Man Called Horse” (1970), Elliot Silverstein
miercuri, martie 19, 2008
Nu sunt antiamerican, dar America nu-mi place. Îmi pare rău, dragă G., fiind domnia ta locuitor al acelui continent, că trebuie să citeşti asemenea consideraţii bizare şi extrem de răuvoitoare, dar o să le exprim în relaţie cu un film, cel pe care îl vedeţi din titlu. Un film extrem de cunoscut, pe care nu-l văzusem înainte de noiembrie anul trecut. Îi văzusem numai sequel-ul şi nu mă impresionase, dar ştiind că e celebru, am zis să mi-l cumpăr de pe Amazon. Din peer pressure, probabil... Şi a meritat.
Adică de ce nu îmi place America? Păi, pentru că, necălătorind niciodată în America, o cunosc numai prin intermediul filmelor. Iată o primă constatare care indică cât de subiectivă e opinia mea. Şi totuşi, suntem cu toţii extrem de subiectivi, aşa că puţin contează dacă am dreptate sau nu. America îmi inspiră burgeri, Yahoo, o grăsană cu o doză de Cola light şi un peltic petrolist care mână vaci cu o pălărie mare în cap. Cam asta e America mea. Sincer să fiu, nu vreau să ajung niciodată acolo. Pe urmă, sunt supus părerii general europene că americanul e prost. Din punct de vedere cultural, de fiecare dată când citesc, în propria mea specialitate, cărţi scrise de americani, realizez că sunt într-adevăr proaste. Şi uite aşa generalizez, deşi sunt adeptul individualităţii...
Singura Americă care îmi place este cea a westernurilor, dar nu a westernurilor legănate din şale şi cu limba moale, ca la John Wayne. Am oroare de John Wayne, am oroare de Gary Cooper. Nu suport lălăielile alea. Serios. Nu ştiu de ce. Probabil pentru că îmi inspiră iarăşi o stare de burgeri, Yahoo şi femei grase cu doze de Cola light tolănite pe canapele. Prefer America filmelor făcute de italieni, de englezi, de francezi. Mai mult decât America americanilor. Pare a fi o Americă reală, deşi se dovedeşte a fi de fiecare dată o construcţie europeană.
America este acea gâscă albă plecată de mult de acasă care a inventat găgăitul diferit. Şi pentru acest motiv, toate gâştele cultivate ale bătrânului continent sar în sus la impietatea Lumii Noi.
Filmul acesta, regizat de fapt tot de un american, este despre un englez, mare lord, prins de indieni şi trăitor printre ei. Ce rost are să vă povestesc despre el? Dacă vă interesează, o să îl căutaţi. O să îl găsiţi repede, nu e chiar aşa o mare raritate. E oarecum liric, dar nu e răsuflat precum cărţile lui Castaneda. Nu teoretizează nimic, numai observă. Uneori e prea tehnic, indienii sunt prea adevăraţi, prea documentaţi, dar asta e o boală care trece. Îmi place iarăşi America descoperită cu ochii mei europeni. Până la urmă, exerciţiul meu cultural este tradiţionalist, rece şi extrem de neprimitor. Spre deosebire de cel al Americii, mereu deschisă către nou. Către acel nou pe care io îl identific ca „prostii”.
şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 6:32 PM,
2 Comments:
-
At joi, martie 20, 2008 8:50:00 AM,
said...
-
Pai eu nu traiesc in America (ma confunzi cu gm cred). Iar despre ei am pareri amestecate. Documentarele americane sunt de-a dreptul idioate, cu concluzii aberante scoase din burta. In negocieri se cred maiastri dar intotdeauna apeleaza la forta (in final) pentru ca nu-s in stare sa foloseasca logica. Insa mi-a placut (si-mi mai place) ceva literatura americana, spiritul lor practic (care insa este uneori pervertit pana la a deveni pur teoretic - apucatura de a apuca ii strica), si carile de informatica (foarte bune). "Fast food"&Cola ma conving ca au uitat ce este mancarea iar "chardonney"-ul omniprezent al fitzoaselor de prin filme ma conving ca habar n-au ce-i bautura. In fine cred ca avem ceva impresii comune. Si nici pe mine nu ma atrage s-o vad vreodata...
-
At joi, martie 20, 2008 9:56:00 AM,
Vladimir Agrigoroaei said...
-
Scuze de confuzie, dar chiar va incurc uneori. Iar cand ma refeream la America lui GM, era vorba de intregul continent... Apropos, ieri seara am vazut "View from the Top" cu Gwyneth Paltrow, foarte prost, dar care te lasa sa intelegi ceva despre americani. Or, ideea de lux in acest film este "champagne and caviar". Si raportand asta la toate filmele americane... I see a pattern there! In USA am vrut sa merg cand eram adoloscent si ma omoram dupa indieni. Dar m-am plictisit si de ei. Am prieteni destui americani, dar ce ma leaga de ei sunt indivizii si nu tara respectiva. Si oricum, majoritatea sunt "europeni" mai mult decat "h'americani". Cred ca hiba acestei Americi e faptul ca nu are o istorie din care sa se alimenteze periodic cultural. Simplul fapt ca istoria ei este media geometrica a tuturor istoriilor tarilor din care ii provin imigrantii transforma America intr-un talmes-balmes cultural. Iar rezultatul e ceea ce critici si tu, si io.
