Butoiul lui Diogene

Acum cateva zile ne-a scris in adresa site-ului domnul P...u, un patriot ortodox fost arheolog-istoric getodacolog si usor dacoman, care a mai manjit si pe altii cu noroi. Am verificat repede pe net sa vedem despre cine e vorba, l-am gasit, mai ales dupa retorica inconfundabila, si i-am raspuns politicos, ceea ce a facut ca domnia sa sa recidiveze. Nu are rost sa umplu Patzinakia cu toti marlanii, asa ca mai bine fac publica chestiunea in propriul blog. Mai jos aveti printscreenuri ale schimbului de replici, iar la coada parerea personala.











Ceea ce nu a înţeles domnul P...u este că nici eu şi nici amicii mei paţinaci nu practicăm acelaşi tip de umor ca al domniei sale. Or, demersul lui, de subordonare a umorului către spiritul naţionalist, îi răpeşte acestuia esenţa. Ortodoxia şi naţionalismul nu glumesc, iar când o fac, folosesc uneltele umorului în slujba unei alte idei. Umorul este umor numai atunci când nu este forţat să se subordoneze unui sentiment
Pe de altă parte, altceva ce nu înţelege şi nu va fi niciodată în stare să înţeleagă domnia sa este că patriotismul poate îmbrăca foarte multe forme, tot atâtea câţi oameni sunt pe acest pământ. Există şi au existat patrioţi români de religie greco-catolică, şi aceia au fost în unele momente din viaţa virtuală a naţiunii româneşti mai patrioţi decât ortodocşii patrioţi. În fapt, sentimentul patriotic este expresia unei individualităţi şi nu a unui gen proxim. Domnia sa alege, în individualitatea lui, să practice genul proxim ca logică guvernatoare şi de pe urma lui exclude tot ceea ce nu este „românesc”, „patriotic” sau „ortodox” ca fiind impur şi nociv. Rezultatul este de fapt un extremism banal, de genul comun, afiliat unei linii naţionaliste de modă veche, care se oferă pe sine drept tradiţie în baza faptului că suporterii ei se consideră, vorba lui Caragiale, „români verzi”. Extremismul acesta se identifică ca tonalitate cu comunismul, cu fascismul, sau cu subspeciile lor cunoscute. El şi ele reprezintă totodată tirania unei idei asupra individului. Şi domnul P...u se dovedeşte a fi el însuşi o idee, căci între gândurile sale nu încape posibilitatea unui dialog. Pentru că deţine şi este guvernat tiranic de un adevăr absolut, el trebuie să îl propovăduiască prin metode mesianice celorlalţi. Cu alte cuvinte, adevărul lui trebuie să fie adevărul universului, căci o minte îngustă nu-şi realizează subiectivitatea. Or, impunerea acestui adevăr se face prin toate mijloacele şi iată de ce domnia sa, fanatic ortodox, ne umple adresele siteului cu măscări. A exprima direct, prin parafraze sau neologisme căcatul, băşina şi alte excreţii umane în raport cu nişte persoane reale, cu care „dialoghezi” nu înseamnă decât că domnia sa ne insultă pentru a ne stârni indignarea. În momentul în care i se răspunde sec să-şi vadă de treabă el nu pricepe că dialogul este terminat şi ţine să aducă aminte conlocutorului că nu el, ci acesta a încălcat regulile jocului. Numai că jocul fiecăruia e diferit. Dacă jocul domniei sale are ca scop impunerea adevărului absolut, al nostru are ca scop identificarea proprei sincerităţi.
Din păcate, taman din cauza unor oameni ca domnul P...u are România de astăzi probleme. Fie ei români naţionalişti, unguri naţionalişti, bulgari sau ruşi naţionalişti, ei sunt unii şi aceeaşi, căci legile supreme după care se guvernează conţin, multiplicate identic, acelaşi adevăr absolut. Se bat ca chiorii între ei şi urlă de fiecare dată că celălalt nu are dreptate. Pentru ungur, ungurii au dreptate, pentru rus, ruşii au dreptate, iar pentru domnul P...u românii au. De fiecare dată însă naţiunile pe care le sprijină aceşti domni naţionalişti sunt numai proiecţii ideale ale unor naţiuni cât se poate de reale. Dacă cineva încearcă să fie patriot pe alte căi, prin dialogare cu ceilalţi şi prin impunerea unor argumente constatative, din lumea reală, nu a unor teme mitice nesprijinite de realităţi politice, acel cineva va fi automat catalogat drept trădător. Cred asadar ca mai de folos e sa le atragi atentia ungurilor ca romanii sunt o majoritate covarsitoare in Transilvania decat sa te bati cu ei care a fost primul. La fel trebuie sa recunosti ca in starea de fapt actuala, daca primesti prin absurd Cadrilaterul, Bucovina si Basarabia, te-ai ars cu niste minoritati noi, atat de puternice si de numeroase incat viata politica a propriei tari, si-asa destul de subreda, s-a dus naibii instantaneu. Eu nu cred că istoria se repetă. Cred numai că pe lumea asta există o tagmă mare de idioţi care nu reuşesc să vadă dincolo de propriile lor obsesii.

Despre mine

Nume: Vladimir Agrigoroaei

I smoke a lot, grow a beard, work on Mediaeval topics, and go to bed late. If you don't understand the blogs I'm writing or the music I am listening to, it's because you're not from Romania. Try to get the citizenship!

Vizualizaţi profilul meu complet