Butoiul lui Diogene: Blogăreala ca fenomen post-istoric agrigoroian

Blogăreala ca fenomen post-istoric agrigoroian
sâmbătă, martie 01, 2008

Blogăreala, care va să zică acţiunea de a blogui, o teoretizare absurdă a unui verb intranzitiv, căci nu-mi închipui cum am putea blogui pe cineva, ia din ce în ce mai mult proporţii. La început era un fenomen restrâns şi erau puţini oameni care bloguiau. Nu mă apuc să fac acu istoria fenomenului, deşi o cunosc cât de cât, pentru că, din curiozitate, m-am interesat. Aş risca numai să reproduc o serie de date pe care le puteţi găsi oriunde...
Eu m-am apucat să bloguiesc destul de târziu, chiar la începutul lui 2006, când eram deja în Franţa, şi am făcut-o din necesitate, nu din amuzament. La început – e drept – ideea mă amuza, căci citeam constant blogul lui Martin, un prieten suedez arheolog, care s-a mutat apoi de la Blogger către bloggeriştii profi-, adică cei plătiţi să blogărească. Martin era şi este un personaj interesant. L-am cunoscut live on the web prin 2003-2004, când lucram la primul meu articol despre Basarabi şi, din lipsă de materiale bune pe spaţiul scandinav în România, un amic arheolog belgian m-a pus în legătură cu el. Ei doi erau prieteni buni şi ca urmare Martin mi-a dat o mână bună de ajutor, demonstrându-mi pas cu pas, într-o serie lungă de vreo 20 de mailuri, că la Basarabii mei nu se aflase vreodată picior de viking. Au venit apoi alte mailuri cu bibliografie scanată şi Martin s-a ocupat, cot la cot cu mine, de cercetare. Nu a vrut să îi apară numele, căci considera că strădania era a mea. Băiat onest, pe care îl apreciez şi acum. Eu, mai încăpăţânat, nu voiam să îl cred, până când din direcţiile de cercetare sondate aiurea mi-a picat sub ochi descoperirea cu care mă mândresc şi acu, tamgaua lui Sviatoslav din Kiev. Dar să nu vorbesc despre asta, am zis că mă interesează în dimineaţa asta numai blogăreala. Să revin aşadar la Martin. Martin mi-a trimis un mail colectiv la un moment dat, anunţându-mă că îşi face blog. Era o pagină în care scrisese două chestii. Le-am citit şi la revedere. Peste câteva luni mi-a trimis un alt mail colectiv în care mă anunţa că are nu ştiu câţi vizitatori pe zi. Am intrat atunci, de amuzament, şi am stat vreo oră citind postingurile lui mai vechi, comentariile cititorilor şi răspunsurile lui, şi mi-a plăcut. De atunci înainte l-am citit aproape zilnic, uneori îi scriam şi eu comentarii. Astăzi nu mai am timp să intru pe noul lui blog decât o dată la două săptămâni, din păcate. Pe atunci aveam timp berechet...

Martin scria în engleză, el fiind crescut în mediu anglo-saxon, chiar dacă s-a născut şi acum trăieşte în Suedia. În copilărie a trăit prin străinătăţi. Şi-apoi Suedia aproape că a adoptat engleza ca limbă de stat, aşa că nu era mare mirare alegerea lui. Când mi-am deschis şi eu blogul, prima tentativă a fost de a scrie în engleză, dar cum nu aveam ce comunica umanităţii întregi, postingul a fost penibil. Am resimţit asta, dar am zis să mai încerc o dată. Al doilea în engleză, scris în aceeaşi zi, a fost şi mai penibil. M-am ruşinat brusc. Am zis că nu e cazul să fiu idiot. Am trecut aşadar pe româneşte, căci ce rost avea să îmi pun pălărie de împrumut, şi m-am apucat să scriu prostiile care aveau loc pe atunci în viaţa mea. Primele au fost cele legate de dacologie, la care cu vremea am renunţat, pentru că gogomăniile acelea sunt monotone şi nu prea ai ce să speculezi pe baza lor. Sunt fade şi blogul risca să pice într-o categorie similară.

Nu ştiu când au apărut primele bloguri româneşti importante. Habar nu am. În momentul în care mi-am început blogul, aveam modelul lui Martin în cap şi nu citisem vreodată un blog românesc. Dar după acele două tentative eşuate mi se părea absurd ca eu, român de naţionalitate, să scriu în engleză de dragul publicului. Franceză pe vremea aia ştiam numai până la genunchiul broaştei şi oricum nu îmi plăcea, iar în latină nu ştiu câţi cititori aş fi avut. Poate mai mulţi, dar mai lipsiţi de vlagă. Am zis că cel mai bine ar fi să scriu în româneşte. Cum spuneam, blogul l-am deschis mai degrabă din nevoia de a comunica. Era o perioadă cam neagră a slăvitei mele existenţe, care a continuat şi către anul următor, eram complet deprimat, destul de singur, într-o ţară străină cu o limbă care nu îmi plăcea de nici-un chip, iar blogul îmi slujea de supapă sentimentală.
Ce am scris în perioada aceea era destul de prost, penibil şi de o calitate îndoielnică. Nu prea ştiam ce e un blog.

Pe de altă parte încercam să nu pic în categoria blogurilor pe care ajunsesem să le văd pe la contacţii din yahoo300... Nu aveam chef să ridic probleme existenţiale, să analizez în mod steril sentimente. Cine naiba citeşte asemenea rahaturi? Eventual te citeşti singur în mod narcisist şi ajungi să te admiri... Nu cunoşteam prea multe glume şi nu ştiam cum să pun vidiouri de pe You Tube în blog. Sunt filolog medievist la bază. Tehnica îmi rămâne de multe ori un mister şi trebuie să mi-o administrez cu picătura. M-am apucat aşadar treptat să scriu evenimente minuscule din viaţa de zi cu zi, bucăţi amuzante din propria cercetare, comentarii acide sau ce muzici îmi mai plac şi am descoperit. Mi-am transformat aşadar blogul în acea categorie din viaţa mea care lipsea. Bârfa mică, de sorginte balcanică...
Până la urmă, asta e reţeta oricărui blog. Lumea românească resimte încă acut dispariţia satului, la nivel social. La Bucureşti nu poţi bârfi ca la sat, pe bancă, când trece ţaţa Veta. Nu poţi înjura guvernul, scuipa seminţe într-un cadru intim, pentru că marile oraşe te deprimă. Ajuns la Poitiers, un oraş mic, aproape sătesc, am redescoperit bârfa mică ca... supapă sentimentală. Na, că mă repet!
Aşadar, cam asta e cu blogul meu. Celor care au avut răbdare să citească chestia asta le mulţumesc. Au contribuit şi contribuie încă la starea de acalmie şi bunăstare din viaţa mea de zi cu zi. Taman de aceea nu prea scriu nimic în blog când sunt în România. Atunci nu am nevoie. Bârfa există deja în jurul meu, fără să o mai transfer în virtual.
Bau!

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 11:21 AM,

3 Comments:

At sâmbătă, martie 01, 2008 5:03:00 PM, gm said...: Ca sa readucem audienta de limba engleza putem adauga cateva cuvinte cheie:

horse fuck movies
free horse sex pictures
horse porn video
Horses Have Big Cocks
My Daughter With Our Horse
Horse Sex In The Hotel
Horse Fucked My Wife
Schoolgirl's First Horse Sex
BIG Pleasure From A Horse
My First Horse Sex
Fuck Me, Horsy !!!
Horse Fucking Woman
Hard Horse Fucking Schoolgirl
Extreme Horse Fuck
Horse's Cock In Girls Pussy
Horses Are Hard Fuckers
Big Horse Cock For My Wife
My Sister With Horse
Oh, Horsy I'm Cumming !!!
Horse Fucking Young Girl
Fuck Me Hard, Horsie !!!

E o gluma, razi!
At sâmbătă, martie 01, 2008 6:09:00 PM, Pecenegul said...: Mersi! M-a busit rasu' instantaneu!
At luni, martie 03, 2008 4:16:00 PM, Martin said...: Many thanks for your kind words! One of my readers translated bits of your entry for me.