Ia mai vezi şi altceva: Patzinakia | Radu Oltean | Medievistica | LastFm

Butoiul lui Diogene

talmeş-balmeş de chestii medievale, îndeletniciri ziliere, filme, (anti-)dacologie până m-am săturat de ea, (anti-)gender studies, (pro-)tabagism, rock psihedelic, progresiv şi alte muzici, la care se mai adaugă şi alte minuni

Ie-e-mi-ne-e-scu...
luni, ianuarie 30, 2006

Din seria "Aldea-Teodorovici se întorc în forţă, deşi i-au omorât post-cominterniştii" sau "Învăţători cu multe clase, daţi-vă drumul la gură", vă prezentăm, în dulcele grai de lemn, un omagiu epigonic:


Radu Mihai Crişan



Trăiască educaţia naţională!

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 1:02 AM, , links to this post

Poitiers, un oraş "asediat" de zăpadă (?)
sîmbătă, ianuarie 28, 2006

En Poitou-Charentes : les chutes de neige ont été plus fortes que prévues (surtout partie Sud) avec des épaisseurs de l'ordre de 8/10cm dans le 86 ainsi que le 16 jusqu'à 20cm à l'Est de ce département ! La neige a été aussi présente à l'Ouest mais en moindre mesure par rapport au reste de nos deux régions. On peut qualifier cet épisode neigeux comme rare et mémorable ! Si vous êtes de la région et que vous avez des photo à publier, contactez moi à mon adresse.

Pasajul de mai sus l-am cules dintr-un site meteorologic. De ceva vreme locuiesc şi eu în Poitiers, dar n-am văzut ceva de felul a ceeea ce am văzut astăzi! A nins în sfârşit! Zăpada de afară era numai de o palmă, eram şi eu fericit, nu foarte tare, o consideram prea mică. Se pare însă că m-am înşelat grav. Pe după-amiază am ieşit să mă duc la Alex şi am aşteptat, ca tot omul, autobuzul în staţie. Nu venea. Am mai aşteptat. Tot nu a venit. Lumea trecea pe lângă staţie, veneau toţi cu cumpărături de la super-marche pe care le târau după ei. Aveau pe faţă grimase de oboseală.
Am plecat pe jos, am coborât dealul. Trei tâmpiţi se dădeau de-a sania, dar cum în oraşul ăsta nimeni nu s-a gândit că ar putea să ningă, nu erau dotaţi cu aşa ceva. Se dădeau cu saltele pneumatice de vară, de la mare. Am urcat celălalt deal, cel care dă spre centru. Era o ninsoare normală, nimic entuziasmant, se aşternuse cel mult 10 cm. Lumea disperată se fojgăia de colo-colo, de parte venise Apocalipsa!
Urc dealul, coadă de babe şi tineret care avansau în pasul melcului şi nu puteam să-i depăşesc. Ajung la Alex, care îmi spune că Mediateca (biblioteca municipală) şi o groază de magazine sunt închise, pe motiv de mari intemperii.
Vai de capul mamii lor de pictavieni!
În viaţa lor nu au văzut zăpadă, maşinile mergeau cu 10 km pe oră, toată lumea se câcâia.
Tare aş vrea să îi aduc la noi, pe gerurile mele favorite, să se târască prin zăpadă pân-la brâu şi abia atunci să vadă Apocalipsa.
Occidentalii sunt tare comozi.
Şi tare afectaţi.
O zăpadă de 10 cm le-ar mai prinde bine şi în alte dăţi, poate-poate s-or mai deştepta...
Măcar de-ar merge autobuzele mâine?!

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 11:45 PM, , links to this post

Mânca-l-ar mama de artist...

Mie nu-mi place în genere muzica populară. Poate din cauza amintirilor cu pantofii cu baretă din vremea tovarăşei, poate din cauza graniţei destul de dubiaose dintre folclorul oltenesc şi manea, poate şi din alte cauze, printre care se numără şi vreo distinsă pretenţie culturală pe care mi-o arog făcându-mă probabil singur de râs. Uneori însă mă prinde dorul de casă şi mă dedau, ca tot românul, la balcanisme răsuflate. Ascult Sofia Vicoveanca şi îmi aduc aminte de copilărie, când giucam pe genunchii bunicii, extrem de mândru de spiritul naţional... Astăzi am devenit totuşi din ce în ce mai tolerant, am început să accept muzica populară, fără să o pun însă la un loc de preţ. Ceea ce nu suport însă este intervenţia culturii înalte în populismul cântecelor, iar un asemenea exemplu este Grigore Leşe. Omul este mai mult decât ridicol şi hrăneşte sufletele tuturor naţionaliştilor muzicali (până şi propria mea mamă îmi trădează sentimentele anti-Leşe). Mă simt atacat în propria familie. Astăzi am reuşit să mă enervez pentru încă o dată. Am primit de la aceeaşi refulaţi naţionali din egroupul Dacia Nemuritoare un anunţ:



Ne face placere (mie nu) sa va informam ca tema lunii IANUARIE din cadrul proiectului TRADITII NEMURITOARE este

"Instrumente Muzicale Arhaice Romanesti" (domnul Leşe este un minunat cântăreţ din tot ce se suflă sau izbeşte).

Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti va invita Luni 30 ianuarie, orele 18.00, sala 5, la intalnirea deosebita cu

profesor doctor GRIGORE LESE (chemat să chiuie şi să ţupăie de lect. univ. drd. Maria Dragomiroiu).

Intrarea libera (să vină tot răcanul).

Vizionare plăcută, stimaţi tele-spectatori!

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 1:22 AM, , links to this post

Corpusul Inscripţiilor Dacice (CID)
marţi, ianuarie 24, 2006

S-a lansat mai de demult un corpus al inscriţiilor dacice. Este găzduit de un site numit "Pleiadele Dacilor" (free web hosting de la wanadoo), iar mostra pe care o reproducem şi comentăm mai jos se găseşte la adresa următoare:



© 2003-2005 Dan Romalo, Mihai Vinereanu, Alexandru Moeller, Dan Waniek

Nu există absolut nici-o legătură între ce scrie pe pietroi şi ce presupun autorii descifrării, dar chiar nici una, nici măcar semnele nu sunt din când în când asemănătoare! Din câte îmi dau eu seama, spre partea finală a pietroiului se distinge numele unui grecotei romanizat, o consacrare şi un legământ votiv. Atât măcar îmi zice bunul simţ şi mă ajută lecţiile introductive ale lui Avram. Cum spuneam însă, autorii minunatului corpus au scos din text o cu totul altă măscare! Ia uitaţi-vă la ea:

Transliteratio B-01

ZAMOΛΞΣO
ΔEΣOΛYΣKAΔYN
OKATYPEAЧEZATO
AMOAΣAAЧETO
PAΣKYTOΔABIY
ΣYOΣAΨENIOKΛO
KOΠOBIΣIKAΔIOЖYOΣ

Separatio B-01

ZAMOΛΞΣ O
ΔEΣO ΛY ΣKAΔYN
O KATYPE AЧEZATO
A MOAΣA AЧETO
PA ΣKYTO ΔABIY
ΣYOΣA ΨENIOKΛO
KOΠO BIΣIKA ΔIO ЖYOΣ

Transcriptio B-01

Zamolxs o
deso lu Scadiun
o catiure acezato
a moasa aceto
ra skiuto Dabiiu
siuosa Genioclo
kopo bizika dio ciuos

Translatio B-01

Zămolş o
dzîs-o lu' Scădiun:
o cătiure aşezato
la moaşa acetora
schitu Daviui
zisă Geniuclu
capu bisica diu gios

Interpretatio B-01

Zamolxe a
zis-o lui Scăciun:
o pădure aşezată
la moaşa Ceturei,
Schitu' Daviui
zisă Geniuclu,
la capu' Bisericii de Jos

Adequatio B-01

Zeul confirmă numitului Scăciun, (care este bucuros să facă un înscris) o pădure aşezată pe moşia (în proprietatea moaşei) Ceturei, în Schitul Davei zisă Geniuclu (a genunchiului), în faţa Bisericii de Jos. Zeul are faţa lui Iancu, cel cu două priviri, în imaginea sa canonică , şi moaşa însăşi apare ca o patroană sau ca o proprietăreasă. Interesantă este apropierea, probabil etiologică, posibil etimologică, a moaşei şi moşiei.

M-am gândit şi io o ţâră, mi s-a făcut dor de glumă şi mi-a trecut prin cap altă interpretare. Aş zice că inscripţia ar trebui tradusă într-o primă fază ca:

Zamolxe a
zis-o lui Scatiu:
Katiuşa cea aşezată
la moaşa acestora,
şchioapa lu Dabiju
cel sinuos ca genunchiu
din corpul pisicii lui Şiva

de unde putem lesne trage concluziile « serioase » despre originea limbii române :

1. Zamolxe îl cunoştea pe Scatiu
2. împreună au pus-o de-o Katiuşă
3. erau fraţi sau cel puţin fuseseră alăptaţi de aceeaşi moaşă
4. moaşa era şchioapă şi era poate în relaţii strânse de rudenie cu Katiuşa
5. era căsătorită cu un anumit nobil pe nume Dabiju
6. care era adus de spate
7. în plus, o referinţă extratext, o menţiune inedită despre pisica lui Şiva, care se arcuia se pare ca toate pisicile contemporane

Ce ne învaţă această inscripţie este că geto-dacii se mai rugau nu numai lui Zamolxe, ci şi lui Scatiu, un zeu altminteri neatestat. Credem că moaşa în cauză, al cărei nume este ignorat de inscripţie, era mama lui Scatiu şi a Katiuşei, iar Scatiu a comis incest cu Katiuşa, pentru a i-o lăsa mai apoi lui Zamolxe. Moaşa era căsătorită cu Dabiju, tatăl lui Scatiu şi al Katiuşei, care era faimos în vremea lui pentru că se arcuia precum pisica lui Şiva. De bună seamă că poveştile despre această pisică a lui Şiva fuseseră aduse de solii parţi trimişi la Decebal, dintre care o parte erau probabil indieni.

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 12:52 AM, , links to this post

E acel frumos trandafir sau acel toporaş?
luni, ianuarie 23, 2006

Eminescu s-a împărechiat pentru a doua oară cu Veronica Micle. S-au întâlnit pe o bancă din parc, s-au luat de mână, s-au pupat dulce pe vârful buzişoarelor, iar s-au luat de mână, au străbătut toate aleile parcului, au privit gingaşi fluturaşi şi toporaşi, s-au dat în bărci pe lac (de preferinţă Cişmigiu), au mâncat sămânţă şi floricele, au ascultat fanfara din chioşc, iar când au venit seara s-au retras printr-un cotlon ferit şi s-au pus pe pupici dulci şi alte dovezi de afecţiune mai serioase.

Doar noi eram într-o grădină,
Cu flori de liliac şi crizanteme,
În rochie albă, erai o divină,
Şi repetai: "Te iubesc doar pe tine, nu te teme".

Tu zburdai printre flori ca un alb fluturaş,
Te găseam, te pierdeam şi iar mă-trebam:
"E acel frumos trandafir sau acel toporaş?"
Şi apoi iar te găseam şi în sărut ne uneam.

Dar cineva de gelozie e prins,
Printr-o fereastră trimite o lumină,
Deschid ochii, era doar un vis,
Şi of, tu eşti departe , vreau să te prind de mână

de la www.poezii.ro, portalul poieţilor din România... Autorul nu-l amintim, să nu îl facem de ruşine.

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 10:53 AM, , links to this post

Elogiul unei frunze de tutun

O să vă întrebaţi poate de ce încep tocmai de la medievistică. Poate pentru că e o manie de a mea, poate pentru că treptat omul se transformă în funcţie de ce gândeşte zilnic şi poate pentru că eu însumi sunt lipsit de inventivitatea necesară unui scriitor. De ani de zile urăsc Renaşterea. O urăsc placid, fără imprecaţii, fără invidie şi într-un fel fără părtinire, ca să citez pe jumătate un poncif antic. Din punctul de vedere al medievistului, Renaşterea i-a omorât obiectul de studiu. Când vine Renaşterea, un medievist îşi trage scufia pe cap şi se duce să se culce. Poate de aceea urăsc Renaşterea. Şi totuşi, oamenii invocă o serie de argumente cu care vor să ne convingă că Renaşterea e un lucru tare frumos. Invocă umanitatea Renaşterii, invocă "liberul" acces la cultură, pe Michelangelo şi pe toţi "descoperitorii". Alţii, printre care şi iubită-mea, îşi manifestă lipsa de interes pentru minunata exactitate anatomică a picturii renascentiste şi preferă modelele ante-rafaeliene. E probabil o chestie de gust. Eu nu suport nici-unul dintre argumente, sunt încăpăţânat şi îmi iubesc medievalii, dar trebuie să rămân recunoscător acelei nenorocite perioade din istoria umanităţii pentru un singur lucru, pentru tutun...
Îl iubesc de-a dreptul pe Cristofor Columb. Iubesc corabia cu care a plecat, plin de credinţă, către Indii, şi s-a întors cu această plantă îmbălsămată.



În lume sunt mulţi persecutori. Sunt oameni care vor să-ţi fure fericirea. Sunt oameni care scriu legi şi dau decrete şi-ţi spun că nu e bine să fumezi. Sunt alţii care vin şi-ţi bagă pe gât plasturi sau pilule cu nicotină, numai-numai să te facă să renunţi. Alţii te ameninţă cu boli de plămâni, cu probleme arteriale, cu scăderea memoriei, iar alţii, mai perfizi, chiar cu reducerea potenţei! Dar nimeni nu fumează să respire, să fie mai vivace, să aibă ţinere de minte ori să satisfacă o femeie. Eu fumez de dragul de a fuma, o acţiune lipsită de consecinţe imediate, care îmi provoacă plăcere şi confort.

A venit Alex din România. Sunt tare bucuros. De acum o să stăm multă vreme de vorbă, o să ne amuzăm, iar eu o să fumez ţigări! Daaaa! Mi-a adus ţigări! În Franţa un pachet de ţigări costă cam 5 euro şi a fuma ţigări devine un lux sau o fandoseală. Ajuns în Franţa, am trecut ca toţi pravoslavnicii cinstiţi, la tutun de rulat. Îl cumperi cu acelaşi preţ ca şi pachetul de ţigări, fumezi din el vreme de 3-4 zile, dar ca să faci una bucată de ţigară îţi ia un car de ani. Pe stradă bate vântul, plouă, burniţează, tu întinzi mâna-n buzunar şi scoţi de acolo o hârtiuţă. Pui pe ea tutun, o învârţi între degete, o lingi cu limba şi abia pe urmă o fumezi. Dar dacă plouă, se udă foiţa şi tutunul şi te vezi nevoit să le arunci. Iar dacă bate vântul nemilos îţi fură bruma de tutun şi-o duce-n cele patru zări. Abia atunci apreciezi adevărata valoare a unei ţigări. Când vezi de-acum încolo o ţigară, te uiţi la ea ca la un dar ceresc. Şi iei pachetul cu o mână, şi scoţi un exemplar din el. Pui ţigara în gură, adulmeci cu nasul în vânt şi abia după 2 minute o aprinzi.
Alex a venit cu 3 cartuşe. Două dintre ele le-a cumpărat în România, unul dintre ele în avion. Primele două sunt Viceroy, ultimul este Marlboro. Pe vremuri nu suportam Marlboro, adoram Viceroy-ul. Astăzi nu mai fac nici-o diferneţă între ele. Sunt Ţigări! Tutun deja rulat! Gata, s-a dus cu ploaia şi cu vântul! De-acum pot să fumez şi să-l sfidez pe Dumnezeu!
Şi bucuros, acum, după ce termin de scris bucăţica asta de text, o să-mi aprind înc-o ţigară, şi o să mulţumesc, pe rând, pieilor roşii, lui Cristofor Columb, bunului european din secolul XVI care s-a gândit să pună tutun într-o hârtie, fabricii, şi mai ales lui Alex.

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 1:24 AM, , links to this post

Inscripţie la Pietrele lui Solomon
duminică, ianuarie 22, 2006

Primesc mai deunăzi de pe un forum o scrisoare în care un cunoscut pasa "membrilor corespondenţi" una bucată poză cu una bucată chetroi inscripţionat:

Va atasez si o inscriptie descoperita de mine impreuna cu un prieten in 2001, aflata la Pietrele lui Solomon, in ocru rosu, pe care prof Olteanu a datat-o (estimativ) in sec. XIV-XVI. Pana si asta ar pute fi mai veche decat scrisoarea lui Neacshu. :0))) Astept pareri.

Eh, amu ni stai şi cugetă care prof. Olteanu o fi cel din scrisoare. O fi cel pe care îl cunosc? Nu cred, că omul ar avea totuşi destul bun simţ sa-şi dea seama că inscripţiunea nu poate să hie mai veche de sec. XVIII. I-am făcut în 20 de minute un releveu şi tot ce-mi poci da cu seama este că natura materialului şi încercarea de a trasa un tip de literă cursivă au dus, aşa cum era de aşteptat, la multe tremurări de mână ale autorului, pe lângă care, din alte câteva obiecţii de-mi dau seama, o parte dintre dâre se datorează factorilor externi, recte apa, care a mai mânjit şi mai dihai chetroiul şi pe unde nu îl mânjise "ajientul uman"...
Cred că minunatul material de scris era una buca' de calcar roşu, şi nu aşa cum crede autorul pozei, plin de sperante, ocru... şi mai cred că personajul responsabil pentru scriere era vreun popă ratacit. Poate că-i era fuamie sau n-avea apă, iar inscripţia o fi vreun "Doamne agiută trecătorul!". Sau poate că nu era nici-un popă şi era numai "Ghita şi Maria s-au pupat acilea"... Da' hai să nu mai glumesc pe seama sireacului om, că era mare lucru de ştia a scrie.

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 2:11 AM, , links to this post

Crede şi nu cerceta
vineri, ianuarie 20, 2006

blazonul lui Niculai Băsărabă, mito-voievodul de la 1113...

Tulai, Doamne! Cât trăieşte, omul citeşte multe prostii. Tare mi-i frică că peste 20 de ani o să înnebunesc de-a dreptul dacă mai văd asemenea minuni. Şi totuşi, momentan încă le înregistrez sârguincios şi mă amuz singur dinaintea calculatorului. Prostii cu daci am tot văzut, deja mi-au intrat în sânge. Le miros de la o poştă. Dar ca prostia aiasta oltenească, preasfinţită de soborul pravoslavnic, mai rar!

Dinastia Basarabilor exista încă din secolul VII iar autonomiile prestatale apăruseră. Confirmarea unui voievodat avea să vină însă mult mai târziu din partea regilor Ungariei, pentru că se ajunsese la un punct critic, voievozii nu mai puteau fi ţinuţi în frâu, trebuiau recunoscuţi. Ei aveau „ţările” lor, oştirea lor, nu mai puteau fi „înfrânţi şi pedepsiţi”, având susţinători şi colaboratori care dispuneau şi ei la rândul lor, de „mijloace ostăşeşti” şi mijloace materiale importante. (a se vedea AVUŢII)
Lipsa documentelor (sau poate sustragerea intenţionată a lor) face ca istoricii să înceapă relatările despre dinastia Basarabilor, cu diploma regelui Ungariei, Bela al IV-lea dată Cavalerilor Ioaniţi în 2 iunie 1247 şi cu răzvrătirea voievodului Litovoi. (a se vedea ACTE)
Ori iată, un nucleu de formaţiune statală, un voievodat teritorial, era condus între 1113 şi 1128 de Nicolae Basarab, amintit mai sus. Un alt nucleu, tot în secolul al XII-lea, era al lui Mihail I Basarab numit de negustorii veneţieni Ledian şi conducând „letinii”, adică un teritoriu cu populaţie de origine latină.
De bună seamă că el şi-a zis Mihail I, trăgând speranţa că va strânge în jurul lui toţi cnejii „letinilor”. Numai că era prematur, regatul Ungariei era destul de puternic pentru a stopa iniţiativa.
Mihail I l-a urmat probabil, la conducerea cnezatului (bănuim un cnezat în jurul Severinului date fiind schimburile comerciale cu veneţienii), pe Nicolae Basarab, deci după anul 1128. Dacă el ar fi condus cnezatul vreo 20-25 de ani, până la intrarea în scena istoriei a lui Negru Vodă în anul 1215 (an dat de inscripţia foarte controversată de la biserica domnească din Câmpulung), rămâne totuşi o perioadă neacoperită, despre care nu avem nici un document.


Sec. X-XI. Invazia câinilor pitici la Dunăre şi ocupaţia buldogă

Dinastia Valahă la sud de Dunăre
NICOLAE BASARAB 1113 – 1128 (comentarii pe site-l nostru)
IOAN şi ASAN 1185 – 1197
IONIŢĂ CALOIANUL 1197 – 1217
BORILĂ 1210 – 1218
IOAN ASAN II 1218 – 1241

[...]

Dinastia Basarabă din Ţara Românească
începe să se întărească încă din secolul VII
şi devine o forţă începând cu secolul al XII-lea

NICOLAE BASARAB 1113 – 1128
Alţi BASARABI 1128 – 1205?
MIHAIL I BASARAB 1128 –1158?
Nu se ştiu prea multe despre acest „Ledian”, cum îl numeau negustorii veneţieni.
Conform acestora, el conducea vlahii „letini” (latini) de partea nordică a Dunării.
Probabil un urmaş, între 1158?-1215

NEGRU VODĂ 1215 – 1241
Mareşalul Antonescu identifică „Banatul Severinului” la 1230.
Posibil ca în acest teritoriu să conducă urmaşii lui Mihail I Basarab şi poate chiar Negru Vodă înainte de 1215. Dacă se va reconsidera inscripţia de la Câmpulung ca fiind corectă, el va conduce o formaţiune statală de pe Argeş preluată, după invazia tătarilor, de Seneslau
SENESLAU 1247 – 1290
paralel cu
LITOVOI 1247 – 1277 (în dreapta Oltului )
Mareşalul Antonescu identifică „Voivodatul lui Litovoiu” la 1270, pe teritoriile din nord-vestul Olteniei şi Ţara Haţegului.
BARBAT 1277 – 1290 (idem )
IOAN şi LUPU 1247 – 1290 (în Banat)
TIHOMIR (Thocomerius) 1290 – 1310

Şi alte asemenea prostii la Dinastii geto-daco-valahe, un mic (dar combativ) site web inspirat de o trăsnaie craioveană, poate chiar caracaleană, CORNEL BÂRSAN, REVANŞA DACIEI, editată de editura OBIECTIV din Craiova. Din câte cuget în ultima vreme, e clar că ne întoarcem în evul mediu, unde dacă exista un text, trebuia musai să fie şi adevărat. Iar progresul şi minunile tehnicii moderne, mai ales free web hostingul de felul celui de pe Geocities, riscă să ne facă de râs dinaintea tuturor... Trăiască sfânta mânăstire Tismana şi ai săi mândri învăţaţi! Mânca-i-ar mama de adevăraţi!

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 2:03 AM, , links to this post

Din Ţara Bârsei un balaur când venea...
joi, ianuarie 19, 2006

Peste ogoare trupu-şi întindea
Şi se lăţea câtu-i era
Şi tare mult ne-mpresiona...



[...] Simtea încet cum îl cuprinde durerea. Era o durere de gheata, lenta, istovitoare. Simtea cum creste, cum capata proportii uriase, cum mâinile i se lungesc si palmele i se latesc cu degetele rasfirate în forma de aripi. O platosa de solzi îl îmbraca treptat ca într-o cusca si îsi simti privirea cutezând si iscodind mai departe decât de obicei zarile.
Talpile-i goale ce odata mângâiau pietrisul acoperit de ape acum erau transformate în labe cu gheare ce scurmau nerabdatoare adâncul iezerului. În acelasi timp, simtea si forma sa umana, în acelasi loc, înfipta în apa si gheata, chiar în fata sa. Era tot el. Acelasi el. Unu si multiplu. Unul om, cu bratele larg deschise, crucificat de aerul tare al înaltimilor, celalalt fiara, acelasi el, cu aripile umbrind unduirea de ape ce acum parca fierbeau sub înlantuirea de gheata.
Cel-Om scoase securea, o saruta, îi sopti ceva si lovi puternic la picioarele sale. Cu un traznet rasunator gheata ceda si crapaturile începura sa fuga din ce în ce mai departe de ei brazdând suprafata laptoasa a apei. Strânsoarea de gheata se domoli si ei ramasera liberi. Om si Neom fata în fata.
Se apropiara încet. La fel de încet, Cel-Om se urca pe spinarea sa. Era curios ca de fiecare data când se întâmpla aceasta se simtea mai mult în celalalt, nu în forma sa umana. Îsi desfacu aripile si mai larg simtindu-se împlinit de prezenta Celui-Om. Era tot el. Acum era El-Om unit cu El-Fiara.
Tâsni spre înalt. Plonja în albastrul aerului si ochii sai cautau plumburiul furtunii. Curând, ochii sai întâlnira gri-ul închis al norilor de furtuna. Zbura lin catre acestia si ei îl asteptau lenesi si plini, aproape stând pe loc. Încet, intra printre ei simtind racoarea stropilor peste solzii aripilor. Era singurul lucru pe care îl mai simtea prin acel învelis de solzi.[...]



din Khosmhyn Duduc, "Ploaia"
mai multe la http://www.solomonarii.uv.ro/

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 9:22 PM, , links to this post

Bobby Brown trăieşte în România!
miercuri, ianuarie 18, 2006

Astăzi am căutat pe net versurile de la "Bobby Brown Goes Down" al lui Zappa, şi nici nu am apucat bine să văd rezultatele că domnul Google m-a şi întrebat dacă nu care cumva caut pe "zapa". Mi-am zis. Ia hai să văd ce-mi iese la aşa căutare. Ia uitaţi-vă ce-a ieşit! De-ale tinereţii valuri...



cam pe locul 100 in topul lucrurilor care ma preocupa este zapa. da, a fost in w/e la mine. da, ne-am simtzit bine impreuna. da, zicea ca e indragostita. acuma mi-a dat sms ca o seaca singuratatea si ca se gandestete sa se intoarca la fostul ei prieten caci nu vrea sa imi fie infidela. poate este asa..... sau, poate, mintea ei de femeie cauta sa ma faca gelos, sa vada daca o mai vreau, sa puna la incercare ...etc. mi-e aproximativ egal. treaba cu zapa asa cum o vad eu in seara asta sta la modul urmator: atractzia pe care ea o exercita sta in faptul ca dupa ce o cuceresti si zice ca e indragostita si ca e a ta si restul.....trece o zi, trec doua si incepe si zice ba ca nu te merita, ba ca inca il mai iubeste pe fostul, treburi de astea. si tu (adica eu :)) care te simtzeai ca un cuceritor ai senzatzia ca tzi s-a furat jucaria preferata si fornai si te apuci iar sa o cautzi si ea nu raspunde si tu itzi bagi picioarele si ea iar te cauta si tzie tzi se pare ca de data chiar e a ta si ca mama ce cucerire ai facut si dupa aia e neverending story (sa ma ierte filmul care e foarte frumos si nu merita comparatzia asta

Personajul nostru e chiar din Zappa:

I tell you people I was not ready
When I fucked this dyke by the name of Freddie
She made a little speech then,
Aw, she tried to make me say when
She had my balls in a vice, but she left the dick
I guess it’s still hooked on, but now it shoots too quick
Oh God I am the american dream
But now I smell like vaseline
An’ I’m a miserable sonofabitch
Am I a boy or a lady...i don’t know which

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 11:45 PM, , links to this post

Lemurienii cruciaţi mâncau colaci şi cozonaci mistici
marţi, ianuarie 17, 2006

Lemurienii liberi din cea de patra rasă

Fără să mai fie nevoie să amintim autorul sau titlul lucrării, se cuvine numai să amintim că textul de mai jos face parte dintr-un articol stiintific publicat in revista Dava. Carpatho-Danubian Studies, nr 6

La acest moment se considera ca lumea a atins nivelul celei de-a treia rase si este "semnalul inceperii vietii oamenilor" (sa fie si un simbol Lemurian?); simbolizeaza purul PANTEISM, doctrina care considera Zeul Suprem nimica altceva decit fortele si legile Universului, fiind mai mult o "credinta" ateista din acest punct de vedere. Sa fe acesta oare o simbolistica veche de milenii? Nici nu ne vine a crede! Si azi bunicile noastre la tare il deseneaza pe colaci si cozonaci, avind insa un inteles schimbat; la crestinii mistici este simbolul "unirii dintre spini si cruce", coroana din spini si trandafiri uscati pusa pe capul Domnului Isus Cristos: "The Union of the ORse and Cross" ori "Rosi Cruciati" ("Rose Cross").
Cind cercul dipare simbolul isi schimba si el sensul - unii, tilutenii, il considera simbol al aparitiei celei de-a patra rase... Dar crucea, necircumscrisa, devine uneori simbol "phallic". Tirziu in itorie cind va aparea crestinismul, ea va deveni un simbol reprezentativ al acestuia.

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 11:51 PM, , links to this post

Dă kosonu', neamule!

Dragi membri ai Asociatiei Dacia Nemuritoare si dragi membri ai Grupului Dacia Nemuritoare. Deoarece ne-am propus sa imbunatatim activitatea asociatiei si a grupului, Asociatia v-ar fi recunoscatoare daca ati face donatii de minimum 100.000 lei vechi sau 10 lei noi in contul asociatei. Cei care doneaza mai mult de 150.000 lei vechi, primesc cadou prin colet postal (taxele vor fi suportate de asociatie) cartea "Romanii, o antichitate arhaica", scrisa de Elie Dulcu, o "Introducere la un studiu de protoistorie româneasca" si cu urmatorul cuprins:

- Glife introductive.
- Istoria e sensul nostru.
- Memoriile umanitatii.
- Dovezi lingvistice.
- Cuvinte si datini.
- Ideea prelatinitatii.
- Spiritualitatea daca.
- Misterioasele tablete.
- Civilizatii stravechi.
- Addendum completiv.

Banii donati vor fi folositi in achizitionarea unui sistem ce va fi folosit ca server de hosting pentru site-ul www.dacii.ro si alte site-uri adiacente (www.dacianemuritoare.ro www.zamolxis.ro www.prehistory.ro www.dacia-nemuritoare.ro si sub-domeniile dacii.ro, site-urile tematice personale ale membrilor grupului daca acestia doresc) dar mai ales pentru infiintarea unui radio online. Toti cei care doneaza, daca doresc acest lucru, vor primi prin posta sau direct, un contract de sponsorizare incheiat intre persoana donor si asociatie. Contul in care puteti sa varsati banii este:

Asociatia "Dacia Nemuritoare"
Cod de Inregistrare Fiscalã 16670406
cont IBAN RO61BPOS 70106007950ROL01
deshis la BancPost sucursala Militari - Bucuresti

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 9:46 AM, , links to this post

Erwilian

Descoperire întâmplătoare pe Music Download. O trupă excelentă, în principal instrumentală, se categorisesc singuri drept folkeri, numai ca numai folk nu cântă. La music.download sunt 6 piese mp3 care pot fi downloadate. Sună bine, aer uşor medieval, poate dictat de natura instrumentelor şi de alegerea numelui.
Au şi un site propriu, dar nu e mare brânză de capul lui.

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 7:47 AM, , links to this post

Bolile de maţe ale dacologiei române
luni, ianuarie 16, 2006

« Dacia Revival International Society» are deosebita onoare de a vă invita să participaţi cu lucrări ştiinţifice la cea de-a 7-a ediţie a Congresului Internaţional de Dacologie « Decebal 2006 », ce va avea loc în zilele de 28 - 29 iunie 2006 la Hotelul Intercontinental din Bucureşti, sub sponsorizarea Companiei Hoteliere Intercontinental. Aşa cum v-am obişnuit din anii trecuţi, sesiunile şi programele asociate Congresului vor acoperi multiple aspecte ale istoriei Daciei. Aceste multe şi variate oportunităţi de schimb intelectual vor marca stadiul actual al cercetărilor şi vor sugera direcţiile lor viitoare, dând in acelaşi timp atât cercetătorilor consacraţi cât şi celor mai tineri un forum de a-şi prezenta lucrările. Programul ştiinţific al Congresului include urmatoarele secţiuni:

Secţiunea 1 – Personalitatea si simbolismul legendarului rege dac Decebal.
Moderator: Napoleon Săvescu

Secţiunea 2 – Cultura şi civilizaţia dacică reflectată în mitologie, credinţe, tradiţii, folclor, medicină, literature si arta.
Moderator: G. D. Iscru

Secţiunea 3 – Alte aspecte ale istoriei Daciei.
Moderator: Timotei Ursu

Pe primul moderator il cunoastem toti, e chirurg şi se ocupă cu vindecarea maţelor, pe al doilea il cunosc foarte bine eu, este profesor universitar de istorie modernă a românilor, iar al treilea este adevarata surpriza. Tocmai de aceea as fi tare tentat sa "particip" la ultima sectiune, pentru ca:

1. va fi (cum spune si titlul) un minunat ghiveci

2. e prezidata de un regizor disparut de mult in State (despre ale carui filme lumea zice ca ar fi proaste, dar eu nu am vazut nici-unul...)! cica Timotei Ursu s-a afirmat ca jurnalist de presa, fiind directorul saptamanalului new-yorkez "Lumea Libera", dar si ca om de radio si televiziune, regizor de teatru si film (artistic si documentar), scenarist si poet, artist plastic si fotograf-cameraman. Si acum se da si la daci...

Cei trei cercetători dacologi ar putea face aşadar mai degrabă un film documentar despre bolile de maţe de pe urma cărora suferea Tudor Vladimirescu, şi nu un congres... M-am duce totuşi la Intercontinental sa vad şi un film mai slăbuţ, dacă tot joacă asemenea nume mari!

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 8:34 PM, , links to this post

Lenea transilvană şi bestiile apocaliptice ale secolului al XIX-lea

Din TRANSYLVANIA. ITS PRODUCTS AND ITS PEOPLE, by CHARLES BONER, 1865

[pope = popă]

In a village where I was staying, a Wallack farm-labourer asked the Protestant clergyman what he thought about his pope's last Sunday's sermon, in which he told his hearers that a stone had fallen from heaven, and in it was a letter to Bishop Schaguna, in which God ordered him to tell the people, that if they did not fast and pray more regularly, and lead a better life, He would send an army of grasshoppers into the land,-not common ones, however, but animals with beaks and claws of iron,-and they would destroy their harvests, and would afterwards attack them, and the people would not be able to shake them off. The pastor met the pope soon after, and said, laughing, "Well, friend and colleague, what strange things you have been announcing! "-" It is all very well for you to laugh," said the other, "but your people are more sensible; mine are stupid; and when I set to work with them, I am forced to give hard blows,"-(literally "to go to work with a sledge-hammer"). I must startle and frighten them. Were I to talk as you do, it would have no effect whatever." But as the same threat was read in several churches in the neighbourhood at the same time, it is evident that the tale of the revelation from Heaven emanated from a higher quarter, and was promulgated "by authority." The popes, grossly ignorant as they are, become the ready instruments of those placed above them, and, in their turn, exercise great influence on all the followers of their creed. In political matters, they are powerful allies ; so implicit is the obedience exacted and rendered. Like the village priest in Ireland, the popes here determine the attitude a community is to take, or on what side votes are to be given they are the leaders for evil as -well as for good. And here, too, as in the Sister Island, where blind obedience is not yielded, the offender is denounced, and he and his children are threatened with a curse. These men, therefore, if they understood their duties better, might do much to prevent incendiarism and the wanton destruction of the forests. Cattle-stealing, too, would be less frequent than it is.

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 1:01 AM, , links to this post

Stema Transilvaniei trebuie schimbata!
duminică, ianuarie 15, 2006

Reprezentantii Fundatiei "Alba Iulia 1918, pentru Unitatea si Integritatea Romaniei" sustin ca romanii nu sunt reprezentati pe stema Transilvaniei, care se regaseste, la randul ei, pe stema Romaniei. Vicepresedintele fundatiei, Ioan Strajan, a declarat ca a sesizat autoritatile despre acest lucru in repetate randuri, dar fara nici un rezultat."Noi romanii nu suntem reprezentati pe stema Transilvaniei si este rusinos ca de atatia ani nu se intampla nimic", a afirmat Ioan Strajan. Acesta a citat cartea "Stema Romaniei" scrisa de profesorul clujean Ioan Silviu Nistor, in care sunt analizate cele trei elemente care compun stema.Este vorba de soarele si semiluna, vulturul si simbolul celor sapte cetati. Soarele si semiluna reprezinta o emblema atribuita secuilor, simbolizand veghea lor zi si noapte la paza trecatorilor de la frontiera de est a Transilvaniei. Vulturul ii reprezinta pe unguri, aceasta pasare fiind atribuita hunilor, ca fiind cea care i-a calauzit spre Campia Panoniei. Acvila bicefala a fost adaugata pe stema in timpul imparatesei Maria Tereza, ca simbol austriac. Cel de-al treilea element al stemei, cele sapte cetati (Siebenburgen), ii reprezinta pe sasi, care si l-au insusit ca atare.

Va propun eu o nouă emblemă! Cea de mai sus. În ea românii vor fi bogat reprezentaţi, iar cetăţile saşilor, care-s plecaţi din anii '90 cu toţii, o să le cucerească în mod heraldic un ţigan...

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 7:58 PM, , links to this post

The Man Who Would be King (1975)
sîmbătă, ianuarie 14, 2006

Mi-am luat, ca de obicei, un film, de la mediateca oraşului. Când l-am luat, era numai un film. Părea a fi istorico-fantastic şi amuzant. Nu mă aşteptam să mă uit la el cu răsuflarea tăiată şi nici să îl văd de mai mult de două ori. Credeam că o să mi-l pun numai înainte de culcare, ca să am pe ce adormi mai fericit. Scenariul părea a fi bun. Printre personaje se afla şi Rudyard Kipling (după una dintre cărţile lui a fost făcut scenariul), iar acţiunea se petrecea în "Kafiristan". Mi-am zis, ha! frumoasă invenţie! Dar când l-am pus prima oară am rămas mut. Sean Connery (Davy) şi Michael Caine (Peachy) joacă fenomenal. Filmul are toate ingredientele unui film de aventuri exotice şi totuşi nu te agasează. Are "bunii sălbatici", are cuceritorul european, are lupte, are munţi şi avalanşe, are femei frumoase, preoţi ai unui cult extrem de dubios, care fac sacrificii sângeroase. Cu alte cuvinte, "The Man Who Would Be King" ar trebui să fie un fel de "Indiana Jones in Kafiristan", şi totuşi nu este aşa. Cele două personaje principale (Peachy şi Davy, dezertori din armata britanică în India şi "free-masons") se hotărăsc să plece în Kafiristan. Mai înainte trec pe la Rudyard Kipling (Christopher Plummer), care urmează să fie martor al unui act prin care cei doi se angajează să se ajute unul pe celălalt.

[Peachy] - We're going to another place, where a man isn't crowded and can come into his own. We're not little men, so we're going away to be kings.
[Davy] - Kings of Kafiristan.
[Kipling] - Oh, Kafiristan.
[Peachy] - We hear they have two and 30 idols there. So we'll be the 33rd and 34th. lt's a place of warring tribes, meaning a land of opportunity for such who can train and lead men in battle. We'll go there and say to any chief we find: ''Want to vanquish your foes?'' He'll say, ''Of course, do it.'' We'll fight for him, make him king and then subvert him. We'll seize his royal throne and loot the country. How's that for a plan?
[Kipling] - You're both out of your minds! To start with the only way to get there is through Afghanistan. Kafiristan? No, no, no. Two white men would be cut to pieces five miles into the Khyber Pass.
[Davy] - Just suppose we managed it. Just suppose.
[Peachy] - And suppose we got across the Afghan plains, then what?
[Kipling] - There's the Hindu Kush, a frozen sea of peaks and glaciers. A party of geographers tried several years ago and vanished into thin air. No white man has ever been there and come out since Alexander.
[Davy] - Alexander who?
[Kipling] - Alexander the Great, king of Greece. 300 years before Christ.
[Davy] - lf a Greek can do it, we can do it.
[Peachy] - Right!

Ajunşi în Kafiristan, după multe peripeţii şi multe prostii, Davy este străpuns de o săgeată, dar continuă să lupte. Kafirii îl cred zeu şi îl aclamă "Sikander" (Alexandru). Îl duc în cetatea cea mai mare (Sikandergul) şi acolo îl încoronează rege.

Sikander va muri însă atunci când va încerca să se căsătorescă cu o anumită Roxana. Kafirii îl vor arunca într-o prăpastie, iar Peachy va reuşi să îi recupereze numai capul, pe care i-l aduce lui Kipling.

Povestea este binenţeles incredibilă. Şi totuşi, căutând din întâmplare pe net "Kafiristan" am descoperit că ţara chiar există şi am început să fiu din ce în ce mai pasionat de subiect.
Presimt că voi deveni un maniac al Kafiristanului...

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 9:50 PM, , links to this post

Vladimira Comnena

Dintr-o plictiseală de care sufăr o dată la câteva ore, fiind nevoit să iau o pauză şi să mai ies în afara câmpului muncii, am intrat pe un quizz forum, unde am descoperit un chestionar interesant: "Which Byzantine Empress Are You?". M-am hotărât să-mi schimb sexul şi să văd ce noi beneficii aş avea.

[ei] What matters most to you?
[io] My legacy.

[ei] How's your sex life?
[io] Satisfying, if not spectacular.

[ei] What will your legacy be?
[io] My essays (journalism, history, etc.).

[ei] Are you good looking?
[io] Not gorgeous, not ugly-- but certainly smart.

[ei] How important is your faith?
[io] Not really- I just want to have a good time!

[ei] How does being female affect your life (let's assume you're female, OK?)
[io] People will always try to tear down a successful woman, but that won't stop me.

[ei] Who has had the biggest influence on you?
[io] Homer

[ei] What modern woman would you most like to be?
[io] Margaret Thatcher

Răspunsul primit a fost mortal: ANNA COMNENA (1083-1153). Anna never became Empress, which left her bitter and disappointed. However, she was a brilliant historian and writer-- and she achieved far greater fame than any ruler as author of The Alexiad, the story of her father's reign.
Cu alte cuvinte, când a fost să încerc sa ajung şi eu cap încoronat, nu mi-a reuşit nici măcar o încoronare "electronică"! Nu mă credeţi? Încercaţi şi voi!

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 8:21 PM, , links to this post

Bazamak, you Byzantine!

The earliest record of the Hungarian language is not, in fact, the list of land owners' names contained in the "Tihany Abbey Document" dating from the 11th century. Apparently a Byzantine source from 200 years earlier mentions an embassy from Constantinople meeting a group of pre-Pannonian Magyars (referred to at the time as "Turkoi" in Byzantine sources) which says that these Turkoi spoke 'Turkoi' as well as their own special language. This language was unintelligible to the other "Turkoi" and the one most common expression was recorded as "Bazamak!"
Which is considerably close to the most common Hungarian swear word "bazd/bassza meg!" (Fuck it/you" (Literally "Befucked!" in an Old English fashion...)

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 7:59 PM, , links to this post

CIL CRIA MARCI E TVRNA

Fresca pe care o vedeţi se află pe peretele de sud al baptisteriului St Jean din Poitiers.

Inscriptia este: CILCRIAMARCIETVRNA

Se citeşte: CIL CRIA MARCI E TVRNA

Adică: "Aista strigă slavă şi se înturnă"

Inscripţia se află în apropierea unei reprezentări a sfântului Mauritius, iar personajul pe care îl însoţeşte ar putea să aibă o legătură cu sfântul, numai că nimeni nu poate spune sigur care anume ar fi aceasta. Pe lângă ciudăţenia inscripţiei, ceea ce este cel mai de mirare este apariţia unui asemenea text într-o frescă romanică. Lesne de înţeles că ne lipseşte contextul în care am putea interpreta inscripţia, numai că nu asta mă pune pe gânduri. Mă pune pe gânduri personajul în sine. Ce caută un nene cu spadă şi scut în stânga lui sfântu' Mauriţiu' şi ce treabă are cu programul iconografic al besearicei? O să mă culc cu încă o ghicitoare în cap.

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 6:43 PM, , links to this post

Nasc şi la Moldova oameni, ospitalieri şi cu feţe rotunde

Bacăul ar trebui să fie oraşul meu natal. Am locuit acolo până am plecat la facultate. Nu e nimic interesant în el. Doar blocuri, la fel ca în orice oraş post-comunist, o stradă mare, rămăşiţe ale vechiului centru evreiesc, nişte ruine, nu din cele mai reuşite, şi câteva parcuri. Aaaa, să nu uit Bistriţa, care curge prin apropiere. Când eram mic îmi plăcea în Bacău. Pe atunci nu aveam nevoie decât de o groapă şi deja aveam material destul pentru a produce un război imaginar. Când am ajuns la liceu am început să mă plictisesc. Încercam să fac ceva şi nu aveam ce. Până la urmă tot la aceeaşi hippioţi plictisiţi recurgeam, în aceleaşi baruri sau bodegi petreceam timpul, şi prin acelaşi parc mă plimbam cu aceeaşi varietate de tipe care se găsesc în Moldova: grase sau slabe, înalte sau pitice, toate aveau faţa rotundă...
Până şi eu am faţa rotundă. Platitudinea asta mă plictisea enorm, aşa că atunci când am ajuns la Bucureşti m-am simţit mult mai bine. Nu mi-a fost niciodată dor de Bacău, Mi-a fost dor de părinţi, cum e lesne de aşteptat, dar de oraş nu. Nu mi-a fost dor de liceu, nici de râu, nici de ruinele bisericii Precista. Istoria Bacăului, măcar că am cumpărat vreo câteva cărţi pe subiectul ăsta, este destul de plictisitoare şi ea...
Şi totuşi brusc mă trezesc că la Bacău se poate să fi existat pe la 1400 nişte cavaleri ospitalieri. Aşa spun cică nişte acte.
Ce reacţie aş putea avea?
Băcăuanul din mine a învins cercetătorul:

- Ospitalieri la Bacău? Glumeşti pesemne! La noi la Bacău nu e nimic!

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 2:01 AM, , links to this post

"În nemernicia mea... am muşcat mâna care mi-a dat de mâncare!"
vineri, ianuarie 13, 2006

Citiţi cele de mai jos. Veţi descoperi atât secretul capului lui Decebal cât şi autorul în sfârşit identificat al unei lucrări antice (s-a terminat cu Pseudo-Ovidiu, faceţi-i loc lui Ptolemeu...). Aflarăm aşadar de la agenţia Mediafax că la

ALBA IULIA, 10 ian (MEDIAFAX) - Consiliul Judetean Alba va organiza anul acesta mai multe manifestãri pentru a marca 1900 de ani de la moartea lui Decebal, institutia sustinând cã are documente istorice care atestã cã într-o cetate din judet ar fi fost îngropat capul fostului rege dac, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Dumitrel a explicat cã, oricât de inedit ar fi acest proiect, el a pornit de la câteva documente istorice aflate în posesia CJ Alba, potrivit cãrora capul lui Decebal ar fi fost îngropat în cetatea Craiva, aflatã în zona comunei Cricãu din judetul Alba. Presedintele CJ Alba a mai spus cã manifestãrile de comemorare a regelui Decebal vor fi organizate cel mai probabil în luna iunie, pe dealul pe care se mai pãstreazã în prezent câteva vestigii ale vechii cetãti dacice Craiva.
Pentru acest program Consiliul Judetean Alba va aloca din buget câteva sute de milioane de lei vechi, bani care vor fi folositi pentru restaurarea si punerea în valoare a cetãtilor dacice, dar si pentru comemorarea lui Decebal.
Unii sustin cã, dupã moarte, capul sãu a fost adus împãratului Traian de cãtre cercetasul Claudius Maximus Tiberius si trimis apoi la Roma, în timp ce alti istorici spun cã ar fi fost îngropat pe teritoriul Daciei. Cetatea dacicã de la Craiva, comuna Cricãu, unde se presupune cã ar fi fost îngropat capul lui Decebal, dateazã din secolul 2 î. Hr.- sec 1 d. Hr. Cetatea este mentionatã în scrierile lui Ptolemeu "Consolatio ad Liviam" si Geographia lui Ptolomeu. Vestigiile cetãtii au fost descoperite în urmã cu aproximativ 50 de ani.

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 1:44 PM, , links to this post

Cu pieptul plin de decoraţii...

În egroupul "Dacia Nemierlitoare" (http://groups.yahoo.com/group/dacia_nemuritoare), care se ocupă cu "dezvăluirea adevărului" despre pelasgo-traco-maniaco-daci, apar din ce în ce mai multe dorinţe ciudate:

Ma intereseaza daca exista o insigna (de rever) reprezentativa pentru acest grup si de unde se poate obtine in acest caz. Daca inca nu exista ar fi util sa fie creata una aducand reale beneficii. Multumesc anticipat

raspunsul zeiţei:

Exista un ecuson al membrilor, dar din motive pe care desigur le intelegeti [care?] nu il dam decat persoanelor pe care le cunoastem personal (e prea riscant sa ne trezim cu cineva care face mai stiu eu ce tampenii purtand semnele noastre distinctive) [un adevărat grup masonic]. Ecusonul il primesc de asemenea toti membrii Asociatiei, la inscriere. Idem pt insigna, in afara de faptul ca ne-ar costa si mai mult productia, ramane problema legitimitatii purtatii acesteia.

reclamantul răspunde:

Va multumesc pentru promptitudine.

un alt membru:

Si ii rapund aici si lui Y: utilitatea unei insigne? pai sunt convins ca la vremea respectiva ai votat si tu pe site care dintre cele doua variante sa fie ecusonul grupului. ok? asta inseamna ca ai gasit ca este util ca grupul sa aiba un ecuson. Ti se pare o asa mare distanta de la un ecuson la o insigna de rever (despre care intreba ...Z, parca)? Mie nu. Pentru ca rolul lor este cam acelasi: de identificare a membrilor grupului intr-un cerc mai larg, de promovare a imaginii grupului etc. Numai ca unii dintre membrii isi permit , data fiind activitatea pe care o desfasoara, varsta, mediul in care traiesc, sa poarte un hanorac pe care sa lipeasca un ecuson de 10/10 cm (sau cu R=5 cm), de exemplu, iar altii NU. Acestia probabil ca isi permit doar sa isi puna o insigna la reverul sacoului. Dar poate ca ar vrea si ei sa promoveze imaginea Asociatiei Dacia Nemuritoare. Si intreaba daca nu cumva exista si astfel de materiale... Cu stima, X

iată şi insigna aleasă:



Informativ, pentru 100 buc., oferta noastra de pret pentru insigne, in functie de material, este:
- pentru aluminiu 15 ron / buc. + TVA
- pentru alama 20 ron / buc. + TVA
- pentru argint 20 ron + pretul argintului care intra in insigna,
in functie de gramajul final al insignei (care ar fi
10 – 15 ron) / buc. + TVA
- pentru aur 20 ron + pretul aurului care intra in insigna, in functie de gramajul final
al insignei(de poate determina numai dupa executia unei mostre)
/ buc. + TVA
La insignele din materiale pretioase puteti dvs. sa ne livrati materialul.

Probabil că aşa se pregătesc conferinţele de la Intercontinental...
Mai multe detalii veti afla pe minunatul lor forum

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 10:15 AM, , links to this post

Saurienii geto-daci

No comment:

S-au descoperit şi caverne care au fost folosite ca locuri de refugiu în faþa intemperiilor violente şi a marilor sãlbãticiuni sauriene. Intemperiile şi saurienii intrã mai apoi in paleofolclorul mitic dac si supravieþuiesc prin acesta pâna în era noastrã în folclorul mitic român. Reprezentanţii acestor monştrii teriomorfi au cãpãtat la români numele generic de balauri.

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 10:09 AM, , links to this post

Văleana - o limbă din sub-grupa limbilor oilane
joi, ianuarie 12, 2006

Wikipedia este o iniţiativă tare frumoasă. Dar face o mare greşeală. Suferă de o lipsă de discernământ. Citiţi prostia de mai jos şi edificaţi-vă singuri:

Văleana face parte din sub-grupa limbilor oilane (limbi romanice de nord-vest), dintre care cea mai cunoscută este franceza). Văleana se deosebeşte de celelalte limbi oilane îndeosebi datorită unui important împrumut germanic (în fonetică, vocabular şi gramatică), dar şi - din contră - printr-un conservatorism fonetic semnificativ (văleana a rămas destul de apropiată de evoluţiile ce au avut loc în evul mediu târziu).

[...]

Cuvintele româneşti Bărăbanţ, Barabant, "vălean" au la origine toponimii vălene (cum, de pildă, numele Cătălan, Tăutu, etc. vin de la alte toponimii sau etnonimii). Însuşi cuvîntul "wallon" are aceeaşi etimologie cu cuvintele "vlah" / "valah", "vlaş" (arhaism pentru "italian"), "velş" (locuitor din Ţara Galilor), etc. Aceasta arată însăşi originea romanică a diferitelor neamuri.
Din punct de vedere gramatical, există multe asemănări între limbile română şi văleană, există caracteristici comune, ce lipsesc în alte limbi romanice. Printre altele, timpurile supracompuse, atât de mult folosite în Ardeal. Concordanţa timpurilor funcţionează întocmai ca în limba română.
De exemplu:
ro: Dacă aş fi ştiut, nu aş fi venit.
wa: Si dj'åreu sepou, dji n'åreu nén vnu.
Din punct de vedere fonetic, există câteva caracteristici. Cei doi diftongi ori diasisteme din limba română se găsesc şi în văleană. De exemplu, 'moarte, poartă, coardă' se fac în văleană: 'moirt', 'poite', 'coide' (pronunţate: moar, poat, coad sau muer, puet, cued). De asemenea, 'pourcea', 'bea' se pronunţă în vestul Valoniei la fel ca în Moldova şi Muntenia, pe când în estul şi sudul Valoniei se pronunţă ca în Ardeal.
Verbele terminate în '-şte' şi chiar anumite substantive terminate în '-scă' devin în limba văleană '-exhe'. De pildă, 'a creşte', 'a cunoaşte', etc., devin 'crexhe', 'conexhe'. Limba văleană, alăturea de italiană, română şi rumâncie, a păstrat cele două cunsoane din limba latină, ce-ci, ge-gi, însă scrise 'tch' şi 'dj'.

mai multe detalii despre această limbă cu un nume tare ciudat!

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 6:56 PM, , links to this post

Exista si romani inteligenti...

La mailurile disperate ale tanarului cercetator amintit in articolele precedente, un roman s-a gasit sa ii raspunda:

Ba am cetit eu imensele tale imeiluri dar in loc sa ma lamureasca m-au bagat in ceata de tot. Dupa ce spui tu hunii, avarii & Migratoru & Co. sint mici copii pe linga dacii care s-au carat din Carpati sa dea o tura pe la chinezi, (unde si-ar fi lasat numele pina in ziua de azi la tate neamurile peste tot unde au umblat) unde au poposit doar pentru a-si trage sufletul inainte de ... intoarcere cu dor pe meleagurile natale unde, dupa numeroase aventuri, si-au pierdut numele orijinal odata cu suflul. Nu-i de mirare dupa un asemenea turneu migrationist. Drept urmare, dacii, implicit noi, sint neamuri si cu turci si cu mongoli si cu tadjici si cu kagastani si cu capadoci si cu bulgari si cu gagauzi.

Tre sa recunosc, e o teorie tare de tot.

Y

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 1:27 AM, , links to this post

Un arc numit "Excalibur" (sau despre Basarab, vasalul plantagenetilor)
marţi, ianuarie 10, 2006

oke, dat fiind ca inca am timp liber de harjoneala pe forumuri, am sati share-uiesc cateva informatzii pe care presupun ca le jtii sau nu :D
este in acest moment o teorie super cunoscuta ca codul cavaleriei si Draco-ul si legenda lui Arthur sunt de origine sarmata. adica venita toata treaba din vecinatatea Chinei. iata un link care spune despre Draco

http://www.fectio.org.uk/articles/draco.htm

e o teorie super cunoscuta ca inventzia numita Cal si Arc si combinatzia calaretz tragand cu arcu din fuga calului a fost adusa din Asia de sarmati. se stie ca de muuult de toot, pe cand Dacii nu venisera inca in Balkani ca sa stie si bietu Herodot sau orice alt scriitor pana la Caesar de existentza lor, Getzii aveau nijte cai super tari, si erau mari luptatori cu arcu calare. am un link o sal caut in care scrie negru pe alb, Getii erau buni da tot luptatori cu arcu de pe cal. daca nu stii, Arcul ca arma de lupta e venit tocma haaat din adancurile asiei. columna lu Traian arata nijte arcuri cu care trag Dacii si Getzii, adica asta stim deja, ca Dacii foloseau arcul Scythice o teorie super cunoscuta ca Caciula Frigiana e caracteristica popoarelor din Asia. te poti uita la Partzi, caciula frigiana, te uitzi la Scythi, caciula frigiana, te uitzi la Daci, caciula frigiana, te uitzi la Yuezhi (Getzii din China), caciula frigiana. te uitzi la Normanii (daci cum mai erau ei cunoscutzi p'atuncea) lui Rollo the Dacian si ai sai descendenti Robert Draco si Willhelm the Conqueror si al lor asociat la dinastia plantageneta Geoffrey de Anjou, care dinastie a controlat teritoriul Daciei (recunoscut ca atare de dinastia Basarabilor (Basarab si Stefan cel mare), caciula phrygiana. deci am amestecat bine zarurile, acum le arunc si ce iese ?

- Getii care lupta cu arcul de pe cal si foloseseste arcul scitic, precum razboinicii asiei
- Dacii care poarta caciula phrygiana ca popoarele asiei
- Dacii al caror stindard de lupta era comun razboinicilor asiei
- Daci si Geti al caror nume a disparut din Balkani, populatzia care se presupune s-ar trage din ei nu lea pastrat numele. de ce ar fi de neconceput ca a existat o populatzie super de treaba in Carpatzi, peste care au venit nijte triburi razboinice numite Daci si Getzi si iau "rulat" o vreme, si o data spulberata casta razboinica conducatoare, nu sa mai pastrat nimic nimic din numele ei, decat amintirea.

bine ca io am citit in Decline and fall of Roman Empire a lui Gibson (sau cum se scrie gibson ala, ca io am citito pa net) un pasaj superfain pe care il rezum:

Hunii lu Attila controlau totul in Balkani. toata lumea era ingrozita de ei. Mai putzin locuitorii unui orash numit AziMuntium (in interpretarea mea Uzii de munte) in muntzii Balkani, aflat intre provinciile Moesia si Tracia, nijte pastori duri, care iau capacit pe hunii aflatzi in raid, si de la care si-au recuperat semenii capturatzi cand erau cu oile pe coclauri, si care AziMunteni iau pus pa huni sa jure ca nu mai au nici un prizonier si au stat in general cu ei la taclale si leau zis sa nu mai faca pa tarii si marii cu ei ca le rupe iar arcurile la huni daca mai vin :D.

oke,

domnul X

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 1:57 PM, , links to this post

Uzbecii din Balcani

postez inca un mesaj genial, pana nu ma voi plictisi de ele:

am adus vorba despre Uzi ca sa arat ca Uzii sunt atestatzi din anul 0pana in anul 1000 ad in Balkhani si nush pana cand mult dupa sunt atestatzi Uzii in Balkh/Buchara. si azi inca numele Uzilor e pastrat in numele tzarii UzBekiStan care se situeaza in Balkh/Buchara. pe cand etnonimul Dac a fost atestat intre anul 50 bc si 400 ad inBalcani dupa care a disparut din zona. legatura Uzilor cu Dacii se poate face numai daca se demonstreaza ca etimologia etnonimului Dac si a etnonimului Dahae este cuvantul Dag (munte). in cazul asta, avem un trib al Dagilor in Balkh/Buchara atestat din 500 bc pana cand au disparut partii (descendentzii parnilor descendentzii dahae) de pe harta imperiilor, si in Balcani atestat din 50 bc pana in 400 ad . si apoi avem pana in zilele noastre numele Dag pastrat in numele CappaDociei in turcia de azi, in DageStan si in Tadjikistan (vecina UzBekiStan-ului) daca etimologia Dag este valabila, se explica de ce nu sa pastrat acest nume in Balkani; adica la fel cum numele Muntean sau Highlander desemneaza un Roman sau un Scotian de la munte, asa si Dag desemna unUz (adica sarmat) de la munte. dupa care au rasarit Vlah si Bulgar inBalkani. probabil Dagii visavis de Bulgari au fost un fel de Muntean visavis de Roman. mai fac cateva ramificatzii sami zicetzi daca devin prea de tot pt rabdarea voastra : cred ca etnonimul Avar e cumva legat de IE root Wi-ro (om, ma gandesc aici la Bure = barbat, viris = barbat) si de IE root Wlk-wo (lup). e, Avarii au controlat acelasi teritoriu dintre Balkani si Balk. in Dagestan se mai vb inca Avara. la fel, Bulgarii au controlat teritoriul dintre Balkani si Balkh. ma rog ma rog, credetzi ce vretzi, dar e cel putzin interesant ca Sarmatzii, Uzii, Avarii si Bulgarii sau intins peste acelashi teritoriu dintre Balkani si Balkh din anu 0 pana in zilele noastre. cred ca Dagii au venit pe acelashi drum al matasii din China pana in Europa, ca atatea alte populatii razboinice purtatoare de Draco :D.

autorul va poate povesti mai multe despre teoriile sale la adresa: nu spunem care dar veti afla daca dati clic

şi-am scris povestea asta eu, Agrigoroaei, medievistu' @ 12:28 PM, , links to this post

din tara mitica Capadocia-haha
luni, ianuarie 09, 2006

Trebuie sa rescriem neaparat istoria. Un tanar cercetator a descoperit probe infailibile:

deci uitatziva la migratzia popoarelor indo-europene, okii pe toharieni. se presupune ca toharienii au luato ca si grecii si italicii peste carpatzi spre sud, si la un moment dat sau razgandit si tzushti sau dus pana aproape in mongolia. acolo aceshti toharieniau intalnit triburile Xiung Nu (hunii asiatici) care iau batut rau de tot si ceau mai ramas din toharieni a emigrat unde ? in bazinul Tarim. adica Uiguria, locul de najtere al Turcilor. a caror legendade capatai vam mai ziso. unicul copil supravietzuitor dintrun trib macelarit, a fost crescut de lupoaica Asena si a facut cu ea copii siau rapit fetele triburilor din jur si asa a luat najtere primul regatTurk. e, acejti toharieni din Uiguria cunoscuti ca Yuezhi de catre kineji au trait in vecinatate cu cine ? cu sarmatzii din pamir, mai precis din Balkh Buchara. acejti Toharieni au continuat sa emigreze din Tarim spre vest, cu numele de Massagetae. vecini cu Dahae (din care au iesit parni din care au iesit partii). mai e cazu sa va spunca Herodot zice de regele Spargapises fiul lu Tomiris regina Massagetae in teritoriul care e azi Tadjikistan (Dacichistan) si Spargapeithes regele AgaThyrsilor din Transylvania ? din Massagetaeau iesit Al